sâmbătă, 6 martie 2010

White-haired ladies and Gheorghe Zamfir

It was a beautiful, sunny morning in March. It reminded me of home. A few weeks before I had held a presentation about Romania, organized by the International Programs Office, for American and international faculty and students. A student from India wrote me afterward saying he loved my presentation and invited me to hold the same presentation for an adult day care center in Muncie. He was part of the local Community Center for Vital Aging, and he was interested in organizing cultural events for Muncie community members. I accepted the invitation on the spot. First, out of curiosity - I had never seen an adult day care in the US before. Second, because I felt the urge to share some of the beautiful Romanian sounds. And they loved it! The people in the audience were some nice, white-haired ladies who were having a geography trivia session when I arrived. They were fun, interested and enthusiastic about the Romanian history, tradition and culture. They loved the monasteries' architecture, and especially the sounds of Maria Tanase's traditional music, as well as the pan-pipe ("nai") sounds of Gheorghe Zamfir. They wanted to take photos with me after the presentation, and asked for Romanian traditional dish recipes. I left there with a good feeling. They'll do better in their next international geography trivia session.

vineri, 5 martie 2010

Paul Allen Bennett Graduate Scholarship in Public Relations


I was selected to be the Paul A. Bennett Graduate Scholarship recipient this year. The Ball State Department of Journalism awarded me with a $1000 grant for the year 2010-2011. The funny thing is... I don't know if I'll be back next year! My Fulbright grant is for one year, and my Masters Program, for two years. I need to find financial aid or an assistant position which will allow me to self-finance the second year. Otherwise, I'll just remain with the honor of being awarded with the Departmental Scholarship... Not a small thing though.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Romania. Un succes?



Am bifat un nou record in campusul Ball State. He he: numarul cel mai mare de participanti la Intercultural Exchange. Cu... A World Without Romania.

Le-a placut emotia, pasiunea, vitalitatea cu care mi-am prezentat tara de origine. Nu a fost usor sa fac asta. In primul rand, pentru ca noi, ca romani, nu avem experienta mandriei nationale. In al doilea rand, pentru ca a fost dificil sa aleg o pista pe care sa imi bazez prezentare de doar 30 de minute - istorie, georgrafie, arta, societate?

Am hotarat sa dansez o hora sanatoasa (cu ajutor din public) si sa le povestesc despre arta, care a jucat bine rolul de oglinda a istoriei, a geografiei, a socialului romanesc...

Le multumesc, asadar, Mariei Tanase, multumesc lui Dinu Lipatti, lui Gheorghe Zamfir, lui Brancusi, lui Nicolae Grigorescu, lui Eugen Ionescu, Cioran si lui Petre Tutea, ctitorilor de manastiri si tuturor autorilor anonimi din cultura romana. Dar si lui Porumboiu, lui Cristi Puiu, Anei-Maria Marinca, regizorului Andrei Serban, si tuturor celor care merita sa le multumesc, dar poate nu am facut-o...

Scrisoarea lui "cum ar fi daca"

Sunt atat de multe feluri in care as putea sa povestesc cum imi e... As putea sa fac asta printr-un cuvant: unic. Ori printr-un zambet senin. In decembrie am ales sa povestesc printr-o scrisoare.

marți, 2 februarie 2010

Sara pe deal si flori de cires

Ce mecanisme ale constientului si subconstientului meu au facut sa ma trezesc astazi auzind in gand pe Tudor Gheorghe cantand "Sara pe deal"? Si ce mi-a determinat primul gand al diminetii: "Cel mai iubit dintre pamanteni"? Si imaginea florilor de cires din curtea bunicii... Si gustul cireselor de mai? Ce ?

marți, 26 ianuarie 2010

Bucuria de a te gandi la acasa...


Am inceput un nou semestru. Sunt la jumatatea drumului, si pare a fi din nou o intersectie. Sunt norocoasa, pentru ca am numeroase optiuni. Una dintre ele este ACASA.
  • Vreau sa ma intorc. Sunt realista: stiu si binele si raul din SUA, stiu avantajele si dezavantajele din Romania. Da, vreau sa ma intorc.
  • Aud multa tristete din Romania. O fi din cauza vremii, imi zic. Prieteni nemultumiti, prieteni cu planuri de duca, prieteni care invata germana, pentru ca alte tari sunt mai prietenoase cu medicii rezidenti decat tara noastra... Dar da, vreau sa ma intorc.
  • Fiecare isi cladeste singur multumirea. Daca zaboveste in a se vaicari. Si totusi... "Vreau sa ma intorc" nu cumva este o lozinca idealista? Cat de mult dureaza entuziasmul in Romania?
  • Nu m-am gandit prea mult la Romania cand am plecat, trebuie sa marturiesc. M-am gandit la mine si la cum sa-mi construiesc, piesa cu piesa, viitorul. Aici insa imi iau in serios rolul de "ambasador". A milita pentru o imagine pozitiva a Romaniei (ori a neutraliza-o pe cea negativa) devine un reflex cand esti in afara ei.
Oamenii inteligenti spun ca imaginea de sine proiecteaza imaginea ta in ochii celorlalti. Pentru Romania teoria aceasta pare a se verifica. In doar 4 - 5 luni am auzit destul de multe lucruri rele despre Romania in presa de aici... NPR (National Public Radio) are o preferinta nebuna pentru a arata cat de multa coruptie este in Romania si cat de prost merge totul: http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=120290631

Si ma intreb... nu cumva noi, romanii, suntem de vina? Nu cumva ne plangem prea mult? Nu cumva avem o imagine de sine care se reflecta in ceea ce cred si scriu altii despre noi? De ce nu ne concentram pe a ne imbunatati universul in loc sa ne vaicarim? De ce fugim cu totii?

Ce ne salveaza? Avem regizori geniali :) Sper sa fie intelesi cum se cuvine. Sa luam aminte:




vineri, 15 ianuarie 2010

Da, m-am intors din vacanta...




Fu frumos. Si sunt tare recunoscatoare pentru tot. A fost primul Craciun pe care l-am petrecut sub alt brad decat cel pe care il impodobesc in fiecare an cu parintii, acasa. M-a speriat gandul asta la inceput. Dar n-a fost rau deloc. Dimpotriva!

Familie frumoasa, rasete, iepurasi, copii frumoi si inteligenti, aer curat, aventuri la ski. Longmont, Colorado.

Apoi, aglomeratie, prea mult advertising, fascinatie, arta, prieteni dragi, diversitate. New York.

E 2010... Un an cum va doriti!!!!