Relationships measurement

Intens. Mult. Si bine, si cu pauze de bine. Oricum, intens.

Daca ar fi sa privesc de sus sederea mea aici, as spune ca e bine conturata, asa, ca o mamaliga sanatoasa! Daca e sa o privesc de mai aproape, e ca o supa multiculturala, cu valuri de spuma, si legume de la farmer's market. Si daca e sa intru in ingrediente:

Incepand cu 1 octombrie sunt membru al PRSSA (Public Relations Student Society of America). Am deja o lista de lucruri noi pe care le aflu in fiecare saptamana. Si daca nu le aflu, caut sa le aflu. Preocuparea mea ramane evaluarea activitatii de relatii publice. Si-mi dau seama odata cu acest membership de asemanari si deosebiri. De cum e Aici si cum era Acolo. De cum e vazut Acolo Aici.

Aici, energia se concentreaza pe a impresiona clientii cu rezultate masurabile. Acolo sfortarile se duc spre a educa clientul legat de ce inseamna PR si de ce sunt necesare serviciile de relatii publice. Idei - minunate, atat in Romania, cat si in Americi. Doar ca in Americi timpul i-a invatat pe oameni cat de important este un produs bun de evaluare a rezultatelor unei campanii, sau a activitatii constante de PR.

Vorbind despre masurare, apare intrebarea realismului si a validitatii. Unul dintre profesorii mei spunea ca activitatea de relatii publice opereaza cu "zona aceea intunecata, moale si umeda, numita neocortex uman". Cum poti deci sa masori ceva ce aparent e nemasurabil? Cum pot sa numeri reprezentari, atitudini, opinii, si - daca esti norocos - comportamente?

Aici am aflat ca putem pune neocortexul intre paranteze. Am avut ocazia sa stau fata in fata cu Robert Grupp, President si CEO al Institute for Public Relations (IPR), care a sustinut o prelegere la Ball State University despre provocarile activitatii de PR "in the new normal". Printre ele, PR measurement. A vorbit despre omul de PR ca despre cineva care are trebui in mod necesar sa aiba un scaun la masa manageriala. A vorbit despre new media. Si a vorbit despre lupta intre bugetele de marketing, advertising si PR. Si despre cum PR-ul pierde in mod constant cand e vorba de cifre. Si asta, pentru ca in PR evaluarea e importanta, dar, din pacate, doar la nivel superficial. L-am intrebat cum poti, totusi, sa masori ceva atat de soft. Mi-a spus ca am atins exact punctul nevralgic al problemei: practicienii se multumesc sa spuna ca obiectul cu care opereaza RP este greu masurabil, ca rezultatele sunt intangibile. Si mi-a vorbit despre relationships measurement, confirmandu-mi ipoteza ca e nevoie de un produs unitar de masurare a rezultatelor activitatii de PR. Ca e nevoie sa schimbam perspectiva dinspre PR, ca arta, spre PR, ca stiinta. Asta daca vrem un loc la masa.

Cum? TBD. To be debated in my thesis. Da, stiu, se va face PR cu sau fara teza mea. Mai credibil sau mai putin credibil. Vreau insa ca peste 10 ani sa nu mai fie necesar ca studentii sa le explice colegilor din scolile de business ce e PR, ce nu e PR, cum se face PR si de ce e necesar un departament de PR.

Ce bine ca sunt...

De pe partea asta a Atlanticului lumea se vede altfel. Uneori prin letilele inghetate de la aerul conditionat, alteori prin prisma discutiilor dezghetate de caldura internationalilor, sau a americanilor inteligenti pe care-i intalnesc si-i savurez. Este ca si cum mi s-a dat sansa unui experiment antropologic negandit: vad reactii, opinii, atitudini ale nativilor vis-a-vis de evenimentele din tara de bastina, in timp real.

Am trait altfel alegerile din Germania pentru Bundestag si rezerva prietenilor mei nemti fata de FDP. Vad parca mai de aproape si mai realist conflictele din America de Sud, avand perspectiva colegei de apartament ai carei parinti s-au mutat recent din Honduras inapoi in Costa Rica, datorita crizei politice si a incertitudinii pe care aceasta a generat-o in randul populatiei. Aflu istoricul acordului turco-armean de la blanda mea colega din Armenia. Si in aceeasi zi discut cu o seama de americani sextagenari (la o masa pe care o impart cu o studenta din Rusia, un francez, o costa ricana, o nemtoaica, si trei americani) despre premiul regelui Obama. Nobel... Pentru pace...

Si apoi le spun pe scurt povestea Hertei Mueller si de ce premiul Nobel castigat de ea e valoros pentru cultura romana... E valoros pentru ca doare. E valoros pentru ca nemtii se mandresc cu el. E valoros pentru ca se refera la paginile traumei comuniste traite de Herta Mueller si de minoritatea germana din Banat. E valoros pentru ca, din pacate, comunismul a castigat un premiu Nobel!