De pe partea asta a Atlanticului lumea se vede altfel. Uneori prin letilele inghetate de la aerul conditionat, alteori prin prisma discutiilor dezghetate de caldura internationalilor, sau a americanilor inteligenti pe care-i intalnesc si-i savurez. Este ca si cum mi s-a dat sansa unui experiment antropologic negandit: vad reactii, opinii, atitudini ale nativilor vis-a-vis de evenimentele din tara de bastina, in timp real.
Am trait altfel alegerile din Germania pentru Bundestag si rezerva prietenilor mei nemti fata de FDP. Vad parca mai de aproape si mai realist conflictele din America de Sud, avand perspectiva colegei de apartament ai carei parinti s-au mutat recent din Honduras inapoi in Costa Rica, datorita crizei politice si a incertitudinii pe care aceasta a generat-o in randul populatiei. Aflu istoricul acordului turco-armean de la blanda mea colega din Armenia. Si in aceeasi zi discut cu o seama de americani sextagenari (la o masa pe care o impart cu o studenta din Rusia, un francez, o costa ricana, o nemtoaica, si trei americani) despre premiul regelui Obama. Nobel... Pentru pace...
Si apoi le spun pe scurt povestea Hertei Mueller si de ce premiul Nobel castigat de ea e valoros pentru cultura romana... E valoros pentru ca doare. E valoros pentru ca nemtii se mandresc cu el. E valoros pentru ca se refera la paginile traumei comuniste traite de Herta Mueller si de minoritatea germana din Banat. E valoros pentru ca, din pacate, comunismul a castigat un premiu Nobel!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu