Cum am ajuns aici? Cu avionul. De la Bucuresti la New York. Si apoi iar cu avionul. De pe JFK, NY, pe Indianapolis International Airport. Doar cu o mica intarziere de 2 ore si o intamplare delicioasa pe pista de decolare: s-a anuntat imbarcarea. Bine, marturisesc. Cand am auzit anuntul de imbarcare eram la rand la Starbucks, avand in vizor o mare Cheese Danish (am aflat intre timp si TOT ce contine acea danisha de branza! - de la http://www.calorielab.com/). Si nu m-am miscat de acolo pana cand nu am avut daneza in mana.
Intamplarea delicioasa nu se refera insa la mancare, ci la prima mea lectie de PR in State. Nu-i bai, astazi nu dam note....
Dupa Starbucks m-am imbarcat pentru zborul catre Indianapolis. 35 de bucati pasageri. O stewardeza simpatica, plinuta, si trecuta de 40. Cu genul de amabilitate fortata la buzunar. Eh, decat ca in zborul Bucuresti - NY, unde stewardezele erau ca un cuib de viespi deranjate, prefer asa, imi zic. Dupa 30 de minute, cand avionul ar fi trebuit sa decoleze, ni se spune ca este o zgarietura pe o aripa si trebuie sa vina echipa tehnica sa rezolve problema. Si ni se promite ca nu va dura mai mult de 10 minute. Si apoi alte 30 de minute. Adorm. Si apoi alte 30 de minute... ni se spune ca echipa tehnica nu a gasit vopseaua potrivita si ca va trebui sa coboram din avion pana cand se va gasi o noua aeronava disponibila pentru zbor. Intre timp bagajele dormeau si ele linistite, in cala avionului. Si noi, si ele, ne-am indreptat inapoi catre aeroport. Inca 30 de minute. Se anunta zborul la poarta 23. Ne-am indreptat cuminti, toti 35, intr-acolo. O eroare. Nu se face imbarcarea. Intre timp zborul de Albany a fost anulat. Inca 15 minute. Se anunta zborul de Indianapolis la poarta 23. De data asta, pe bune. Nimeni nu mai credea insa ca vom decola de pe JFK in seara cu pricina. Si cu toate astea, am reusit! Am adormit ca o buturuga, cautand Statuia Libertatii pe harta de luminite. Si m-am trezit cu harta Indianapolisului in fata. Hey! Aia e Washington St. Aia e I-69! Cred ca am cautat prea multe hoteluri pe Google Map!
De aici, totul lin: un drum placut catre hotel, un receptioner adorabil, un pat Queen Size cu cea mai confortabila saltea din lume, o biblie langa telecomanda (m-am uitat, nu avea instructiuni de folosire a TV-ului!)... si primul meu mic dejun american: muffin, donut cu cioco, suc de portocale, iaurt Yoplait si un mar. Si o conversatie cu un cuplu sextagenar. Si o cafea mare. Cu lapte mult. Si cu gust de cafea! Mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu