Zilele astea am intrat mai adanc decat am facut-o vreodata in sistemul american de rezervari online si, mai ales telefonice,... pentru orice inseamna cazare si transport. Am inceput cu un complex de apartamente din Muncie, Indiana. Mi-a rapuns delicat, robotul. Cu un accent de care n-am auzit in filme. Uops: primul sfat care se aplica: America nu seamana cu nimic din ce am vazut prin ecranul Hollywood-ului. Si cu prea putin din ce am auzit. Am continuat cu un al doilea complex. Debitul verbal era cam alert pentru gustul meu. Am ajuns la concluzia ca preferam robotul.
Etapa doi: dupa ce am rezolvat cazarea in Muncie, stabilind ca voi locui intr-o casa de muzicieni (viitoarea colega de apartament este din Costa Rica si urmeaza doctoratul la BSU in studii de pian), aveam nevoie de rezervarea unui hotel in Indianapolis. Asta ar fi fost chiar simplu, daca nu mi s-ar fi respins de cateva ori cardul VISA cu care incercam sa fac rezervarea online. Pana la urma am reusit sa gasesc un site de booking VISA-friendly. Majoritatea sunt VISA-unfriendly, si MasterCard-very-friendly.
Etapa trei este, de altfel, cea mai socanta: nu exista niciun alt mijloc de transport disponibil pe 12 august, cand ajung eu, intre Indianapolis si Muncie, unde salasluieste BSU. Ca sa nu luati calendarul in piept, va spun eu ca este miezul saptamanii si ca pur si simplu NU EXISTA nimic din ce s-ar astepta un european sa existe. Autobuzul universitatii incepe sa circule abia pe 14 august, iar altceva NU EXISTA (verificat din 3 surse: Muncie Visitor's Bureau, care are geniala optiune de chat pe gmail, BSU International Office & firmele de transport din zona). Nici tren (e ceva foarte retro acolo, se pare), nici autobuz. A, ba da: autostopul, daca as vrea sa-mi incep sederea in State cu un drum al anilor '50... Poate as avea sanse macar asa sa il simt aproape pe Kerouac...
Asa ca solutia cea mai buna, mi s-a zis (pentru ca este singura), este o masina privata, cu sofer. Un sedan, mi s-a subliniat de catre Greg. Care ma va astepta oriunde in Indianapolis si ma va livra triumfator universitatii. Ok. Au inceput oamenii sa nu mai priveasca Romania asa de rau daca imi ofera limuzina pentru un drum de 120 de kilometri, imi zic. Si mai ales daca pe langa pretul care e jumatate din chiria mea pe o luna acolo, solicita, senini, si un tip de 15% pentru sofer.
Va urma, pentru ca imi caut co-locatar pentru limuzina. Nu vreau sa pastrez experienta asta doar pentru mine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu