In acelsi timp, ca o adevarata femeie a secolului XXI, citesc Latest Headlines si ma minunez de evenimentele care cuprind Berlinul zilele astea, la douazeci de ani de la spargerea zidului. Neindoielnic, ideea domino-ului imi place foarte tare. Si toata comunicarea din jurul evenimentului, cu tonuri de gri, presarate de speranta bleu si realism albastru.
Asta ma duce din nou cu gandul la magazinul polonez din Chicago. Si la mirosul de "masnita comunista", insa cu mai multe produse in galantar: sunca de Praga care a trecut oceanul ca sa o pot eu molfai in voie; salam de Victoria cu miros de Nic din Amzei, inclusiv rusinea mirosului in 301, catre Baneasa; carnaciori polonezi uscati de atata inotat; turte dulci cu menta si fara menta; zahar vanilinat si arome de lamaie si vanilie pentru placinta cu branza proaspata; proaspta-proaspata! Ca "poalele-n brau" ale bunicii! Am gasit si gogosari in otet. Si castraveti. Mi-o imaginez pe Lore bucurandu-se la vederea siluetei lor acre!
Iar silueta lor acra ma duce cu gandul la gustul primului pas in Chicago. As fi vrut sa gandesc in povesti cand am ajuns acolo. Dar am gandit in filme. Mai intai cold mountain, bonnie and clyde, 14 lanes highway, apoi ghetto afro. Apoi some like it hot si mirosul prohibitiei. Apoi razboiul lumilor sub si deasupra liniilor de tren. Apoi cautarea neincetata a cerului printre zgarie nori. Apoi sex and the city feeling pe Michigan Ave. Bine, mi-am imaginat pentru o secunda ca e NY. Apoi propriul film, alergand prin Four Seasons Hotel cu un francez de mana si cu rucsacul in spate, printre multe, multe cravate si multi, multi pantofi stralucitori. Cautand, din nou, cerul. Nicio fereastra. Ufff.. nu mi-a zis nimeni cat costa cerul in Chicago...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu