Le-am spus cu dezamagire ca nu m-au lasat sa trec vama cu dintii de vampir. Si ca in programa de invatamant exista lectii de muscat pentru elevii de gimnaziu. Adanc si eficient. 3 secunde de liniste, in care au procesat umorul "ice-breakerului" meu. Apoi, rasete galagioase. Le-am castigat atentia, dar nu sunt convinsa ca nu exista una-doua persoane in sala care isi imagineaza, poate, o Romanie in care oamenii se mananca intre ei. Ei, bine, se mananca, dar nu la propriu. Asa ca imi continui prezentarea spunandu-le ca Dracula e roman pentru ca asa a vrut irlandezul Bram Stoker. Si ca desi avem un Vlad Tepes pe care am fost invatati sa-l iubim, noi nu ne suparam, dar nu prea ne identificam noi cu Dracula si vampirii lui. Sau cu vampiroaicele lui nocturne. Desi face bine la turism.
Si apoi le povestesc depre lucruri pe care cu siguranta nu le stiu: despre Mircea Eliade, despre iele si calusari, despre noaptea Sf. Andrei... Si le place. Se afunda in povesti. Americanilor le plac la nebunie povestile!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu