Caracatita

Saptamana care tocmai s-a incheiat a fost complicata. Am complicat-o si eu in mare parte, pentru ca nu pot sa lucrez in weekend. Pur si simplu nu pot sa mai lucrez in weekend. Nu stiu de unde mi se trage. Sau poate stiu, dar nu vreau sa-mi recunosc.

Luni. Jumatate de zi pe telefon cu oameni de Client Service. De la banca si de la compania de telefonie mobila. Cu succes, in final. Curs de relatii publice seara.
Marti. Excursie in Cincinnati: Holocaust Museum. Intalnire cu doi supravietuitori. Tulburator. Seara, panel despre sistemele politice din Iran, Rusia, Islanda, Afganistan si Burkina Fasso (Africa).
Miercuri. Half Day with a Pro in Indianapolis. Borshoff PR Agency. Dupa, PRSA luncheon - mass-media panel. Seara - panel despre PR in Romania, Armenia, Rusia, Cehia si Spania. Ma lupt cu un spaniol care imi spune ca el e vestic, si ca din cauza asta nici nu se compara ce fac ei in Spania cu ce se intampla in Estul Europei.
Joi. Lucru intens pentru finalizarea unei lucrari pentru Mass Media Theory. Cu Nietzsche, Descartes si Popper pe masa.
Vineri. International Festival. 6 ore de vorbit in continuu. Despre Romania. Petrecere aniversara a la India. Seara.

Intre toate astea, 3-4 ore de somn pe noapte, teme pentru scoala si multe ganduri.

In mare parte, ganduri identitare. Sunt singurul student roman din campus. Asta ma face adesea sa fiu "Miss Rumania". Miss Romania, decorata cu toate stereotipurile despre romani: buni atleti, buni muzicieni, excelenti hoti, cei mai buni vampiri din lume. That tall girl from... Romania. Or Albania? Or Armenia? Rareori Anca, pentru cei mai multi. Nu vorbesc acum despre oamenii care-mi sunt apropiati, ci despre cei care nu au niciun interes in a afla ceva ce nu le schimba existenta in mod direct. Asta mi s-a spus: "as long as it does not interfere with my life, I don't need to know" (Mary, 22, Muncie, Indiana). E un caz unic, pentru ca macar recunoaste cu nonsalanta. In timp ce multi dintre cei pe care-i intalnesc pretind ca le pasa: afiseaza zambetul de plastic, si pun atributul "interesant". Nu va lasati pacaliti. Asta e cuvantul lor preferat cand nu au nicio opinie. Si de cele mai multe ori nu au.

Cateva exemple? Studenti americani: "Lady Gaga occupies a lot of my thoughts..." ... "Oh, you're not wearing your traditional costume on the street, in your day-to-day life? I thought you did, and you bought new clothes when coming here...", "How do I spell Europe?"(Chinese undergrad). The Spanish undergrad: "I'm Western. Your Eastern." Mda... am zis ca sunt cazuri izolate, si am refuzat sa vorbesc despre asta. Dar in saptamana ce a trecut tentaculele caracatitei au fost pline de astfel de exemple. Care m-au lovit de fiecare data in moalele capului.

Concluzia: suntem o cultura mica, dar tipam tare.