Noapte. Cladiri luminoase. Viata de Halloween. Chicago. Parcul e inchis. Suntem poftiti agresiv sa parasim aria parcului Millenium. Nici macar nu putem sa ne fotografiem cu vestitul bob de fasole in care Chicago se oglindeste cu mandrie. Bine. Maine. Furam o poza de grup la intrare. Daca poza ar avea sunet, s-ar auzi in fundal o voce rastita de gardian bine antrenat: parcul e inchis! Am decis sa ne plangem amarul in fata lui Bob Dylan. Pana la el, alti gardieni furiosi. Sau precauti. Cum credeti.
Zi. Lumina. Bobul de fasole oglindeste betonul, otelul si frunzele galben-rosii-maronii. Traversam parcul pe deasupra, pe un pod suprarealist, si ne indreptam spre Art Institute, unde am simtit pentru prima data ca Chicago are puls. Un muzeu impresionant. O galerie de arta contemporana in care mi-as fi dorit sa respir alaturi de Iana. As fi vrut sa tai picioarele timpului... si spatiului. Si sa fiti acolo!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu